Internet
Last updated
Last updated
Posibil îți imaginezi că internetul este router-ul wifi de acasă, data centers gigante undeva prin lume, numerele care se rotesc printr-un tub.
Ceea ce este, în principiu, adevărat dar, deasemenea, o mare parte a internetului arată cam așa: O rețea masivă ce ne conectează pe întreaga planetă, a cărei suprafață e 71% apă. Ca consecință marea parte a internetului este sub apă, care lucrează prin cabluri de internet subacvatice.
În mijlocul acestor cabluri se află niște fibre de sticlă extrem de mici, aproximativ de dimensiunea unui fir de păr. Acele fire minuscule sunt internetul. Modul în care lucrează este prin transmiterea fotografiilor, videoclipurilor, paginilor web ca impulsuri de lumină. Deci lumină + sticlă = internet.
La moment sunt mai mult de 250 de astfel de cabluri active și chiar au și o hartă interactivă.
Modul simplu:
Deschizi un browser (Chrome, Firefox, Opera, Internet Explorer etc.).
Scrii adresa, ex: google.com.
Și navighezi cu plăcere.
Acum câteva procese care au loc de la deschiderea browserului până la utilizarea propriu-zisă a paginii web. Comunicarea între calculatorul vostru și cel care păstrează pagini web, imagini, video are loc prin modelul:
cerere
răspuns
Aceste cereri și răspunsuri au un format foarte asemănător cu cele studiate la lecțiile de limbă română.
User-Agent: cine cere
Request URL/Remote Address: de la cine cere / cui i se adresează
Request Method: tipul cererii
content-type: tipul conținutului care l-ai primit
date: data și timpul când l-ai primit
status: o serie de coduri care determină tipul răspunsului
Adresa resurselor cerute sau transmise este formată din o secvență de 4 numere separate prin punct numită IP address. Numerele singure nu ne oferă nouă (utilizatorilor) foartă multă informație despre ce pagină web reprezină, nemaivorbind cât de ridicol ar fi să fii impus să memorizezi zeci de serii de numere pentru a naviga pe internet. De aceea ele sunt utilizate doar de calculatoare, iar pentru utilizator, acestor numere li se atribue un nume informativ și ușor de memorizat.
Spre exemplu:
IP-ului 172.217.22.78 îi este atribuit numele google.com
IP-ului 185.60.218.35 îi este atribuit numele facebook.com
Toate aceste sunt intr-o carte de numere numită Domain Name Server (DNS). Acesta are rolul de a transforma un nume de genul google.com în IP-ul acestuia 172.217.22.78 pentru a fi transmis mai departe până când resursele cerute sunt găsite.
Cunoaștem deja că URL-ul este adresa folosită pentru obținearea unei pagini web, imagini etc.
Acesta are și el câteva elemente care joacă un rol diferit în crearea unei cereri:
https://example.com:8000/group/resource
https:// - protocolul comunicarii
example.com - numele resursei
8000 - portul catre resursa
/group/resource - este calea locală către o pagină sau resursă numită path
Protocolul - un set de reguli ce determină cum are loc transmiterea datelor între client și server.
Numele resursei - nume după care un DNS găsește IP-ul acelei resurse.
Portul - definește un tunel cu anumite restricții și posibilități destinate pentru un scop anume care va fi folosit de un oarecare tip de cerere. De exemplu:
Pentru obținearea unei pagine web se va folosi portul 80.
Pentru a obține Citatul zilei (Quote of the Day) se va folosi portul 17.
Path - structura internă a paginilor în cadrul unei aplicații. Elementele acesteia reprezintă nume de mape, fișiere sau pagină a unei aplicații.
E evident deja că pentru obținerea unei pagini web este necesar să fiți conectați la o rețea de internet. Ceea ce ar însemna că în timpul dezvoltării unei pagini web ar trebui de la început să păstrați acea pagină web pentru a o putea vizualiza în browser.
Din fericire acesta nu este cazul deoarece fiecare calculator poate funcționa ca un web server.
este numit Localhost
IP address: 127.0.0.1
Și îl accesezi folosind URL-ul http://localhost.
Pentru a-l putea folosi trebuie să aveți instalat pe calculator una din programele care i-ar permite să funcționeze ca un web server. Unele din acestea fiind:
Cerere
Răspuns
Accesând o pagină web, comunicarea nu are loc direct între client (calculatorul tău) și server (un calculator, data center care păstrează acele resurse).
Cererea este transmisă printr-o rețea de servere, fiecare verificând dacă are resursele cerute. Dacă le are, se creează răspunsul și resursele sunt trimise înapoi către client, dacă nu - cererea este transmisă serverului vecin până când unul din aceștia are resursele cerute sau cererea nu ajunge la ultima destinație, cazul dat fiind serverul de la google.
