Funcții
Funcția în Python are numai o funcție: de a fi funcțională!
Last updated
Funcția în Python are numai o funcție: de a fi funcțională!
Last updated
Funcțiile sunt foarte utile pentru reutilizarea codului. Acestea ne permit să definim un bloc de cod care poate fi utilizat în mod repetat într-un program.
Python oferă mai multe funcții încorporate, cum ar fi print ()
, len ()
sau type ()
, dar putem defini propriile funcții pe care să le utilizăm în cadrul programelor.
Funcția reprezintă un bloc de cod care cere un input, îl prelucrează, și-l returnează sub formă de output. Cu alte cuvinte, funcția cere de la noi careva parametri cu care face niște operații. În urma acestor operații efectuate asupra parametrilor, funcția ne returnează rezultatul dorit.
Pe scurt:
O funcție este un bloc de cod, ce poate fi folosit mai târziu în program.
Structura funcției ține cont de indentarea codului.
Este folosit pentru reducerea volumului și izolarea de cod scris.
Funcțiile sunt constituite din două componente.
1️⃣ Primul component este header-ul funcției, care include: cuvântul-cheie def
, numele funcției și parametrii pe care-i transmiteți funcției. Parametrii sunt opționali.
2️⃣ Al doilea component este corpul funcției, care descrie, propriu-zis, ce face funcția voastră. Corpul funcției trebuie să fie indentat, la fel ca și în cazul instrucțiunilor condiționale. (Vă amintiți de indentarea condiționalelor?)
3️⃣ Pentru a apela funcția dată, se scrie numele ei, urmat de două paranteze ( )
.
Vedeți mai jos un exemplu de funcție fără parametri:
Putem trimite informații unei funcții prin intermediul argumentelor. O funție poate avea unul sau mai multe argumente.
Putem trimite orice tip de date ca argumente unei funcții (string, integer, listă, dicționar etc.).
De exemplu. dacă trimiteți o listă ca argument, aceasta va rămâne o listă atunci când apelăm funcția.
Dacă avem mai multe argumente pe care dorim să le folosim, adăugăm un asterisc în fața argumentului din paranteze
În Python deosebim câteva tipuri de argumente:
Positional Arguments
Keyword Arguments
Default Arguments
Cele mai frecvente sunt argumentele de poziție (Positional Arguments), ale căror valori sunt într-o anumită ordine.
Pentru a evita confuzia argumentelor poziționale, putem folosi numele parametrilor (Keyword Arguments)
Putem specifica valori default pentru argumente atunci când definim o funcție.
Pentru a returna o valoare întro funcție, utilizam pur declarația return
.
Odată executată o declarația return
, nimic altceva în corpul funcției nu este executat.
Numărul variabilelor de la return
, în cazul nostru 2, trebuie să coincidă cu numărul variabilelor declarate după funcție.
Adica, în cazul nostru variabila intreg
va primi aceeași valoare pe care o are variabila partea_intreaga
(intreg = partea_intreaga), iar, analog, rest = restul .
Ca rezultat vom primi afișat:
partea intreaga 1
restul 2
Mai multe despre funcții (documentație, site)
Who needs a plain old dictionary when you can just come up with your own definitions of words?